legatură între diferitele parți ale îmbrăcăminții sunt etanșe la lichid (tip 3) sau la pulverizari (tip 4), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează doar anumite parți ale corpului (Tipuri PB [3] și PB [4]).

Acest standard specifică exigențele minimale cerute următoarelor tipuri de îmbrăcăminte de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile :

- Îmbrăcăminte care protejează întreg corpul, având îmbinări etanșe la lichide între diferitele părți ale îmbrăcăminții (Tip 3: articole de îmbrăcăminte etanșe la lichide);
- Îmbrăcăminte care protejeaza întreg corpul, având imbinări etanșe la ceaţă între diferitele părți ale îmbrăcăminții (Tip 4: îmbrăcăminte etanșă la ceaţă).

a - Când echipamentul de protecție protejează doar anumite părți ale corpului (trunchi, brațe, picioare), sunt cerute doar cerințele de performanță pentru materialele care constituie imbrăcămintea (tip 6, 4 si 3).

PROTECŢIE FOLOSITĂ PENTRU SUDURĂ ȘI TEHNICI CONEXE

Acest standard specifică exigențele de performanţă a îmbrăcăminții de protecţie destinată operatorilor de sudură şi tehnici conexe, care prezintă riscuri comparabile.

Acest tip de îmbrăcăminte de protecţie are ca scop să-l protejeze pe cel care o poartă împotriva micilor proiecții de metal topit, la contactul de scurtă durată cu o flacără, precum şi împotriva radiațiilor ultraviolete. Este destinat să fie purtat la temperatură ambiantă, în mod continuu, până la 8 ore.

MAIVE2
	EN ISO 11611
	A, A2 CLASA 1

MARKING

> Citiți articolul nostru Protecția ochilor: un nou standard internațional mai strict, EN ISO 16321

Exigențe referitoare la articolele de îmbrăcăminte de protecţie chimică care oferă o protecţie limitată împotriva produselor chimice lichide (echivalent de tip 6), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează numai anumite părți ale corpului (Tip PB [6]).

Această normă specifică exigențele minimale referitoare la îmbrăcămintea de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile care oferă o protecţie limitată. Articolele de îmbrăcăminte protecţie chimică cu folosire limitată sunt concepute pentru a fi folosite in caz de probabilă expunere la pulverizări ușoare, aerosoli lichizi sau pe bază de presiune, la ușoare improșcături, împotriva cărora nu este necesară o barieră totală împotriva pătrunderii de lichide (la nivel molecular).

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECȚIE CU DISIPAREA SARCINII ELECTROSTATICE

Acest standard european precizează cerințele legate de materiale și de proiectarea hainelor de protecție pentru disiparea sarcinii electrostatice, utilizate în completarea unui sistem de împământare, cu scopul de a împiedica descărcările electrice cu provocarea de incendii. ATENȚIE : aceste cerințe se pot dovedi insuficiente în atmosferele inflamabile bogate în oxigen. Această normă nu se aplică în cazul protecției împotriva tensiunilor din rețeaua electrică.

Deseori este necesar controlul pe persoane a electricității statice indezirabile.

Potențialul electrostatic poate avea, într-adevăr, consecințe grave asupra personalului, deoarece acesta poate fi suficient de mare pentru a provoca descărcări electrice cu scântei periculoase.

După evaluarea riscurilor, purtarea hainelor de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice se poate dovedi necesară. Utilizarea hainelor certificate conform normei EN1149-5 este în acest caz obligatorie.

Directiva ATEX 1999/92/CE, Anexa II-A-2.3, cere ca lucrătorii să fie echipați cu haine de lucru din materiale care nu produc descărcări electrostatice cu potențial de aprindere a atmosferelor explozive.

Potențialul electrostatic poate afecta, de asemenea, materialele sensibile la descărcările electrice.
Astfel, îmbrăcămintea antistatică este frecvent utilizată în uzinele de producție de echipamente electronice, de exemplu montajul de dispozitive semiconductoare. Sunt utilizate de asemenea în unități cu atmosferă controlată, cum ar fi atelierele de vopsitorie auto, cu scopul de a evita emisia de particule ce se pot depune pe vopseaua caroseriilor.

Disiparea sarcinii antistatice poate fi realizată printr-un tratament care limitează formarea sarcinilor electrostatice, sau prin adăugarea de fibre de carbon sau metalice. Persoanele care poartă îmbrăcăminte de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice trebuie obligatoriu să fie echipate cu un mijloc de împământare cu o rezistență mai mică de 10 ⁸ Ω, de exemplu, purtarea de încălțăminte adecvată, precum încălțămintea de siguranță indicată în norma EN ISO 20345, sau orice alte mijloace adecvate.

Normă de referință, nu poate fi folosită singură, ci doar in asociere cu o altă normă care conține exigențe referitoare la performanţa protecţiei. Acest standard specifică exigențele generale de performanţă referitoare la ergonomie, la inocuitate, la sistemele de mărimi, la durabilitate, la îmbătrânire, la compatibilitate şi la marcarea articolelor de îmbrăcăminte de protecţie precum şi la informațiile furnizate de către producător împreună cu îmbrăcămintea de protecţie.

Această încălţăminte, marcata cu "O", este diferită de încălţămintea de siguranţă, marcata cu "S" prin faptul ca nu are bombeu de protecţie împotriva șocurilor și strivirii.

Această normă definește testele și cerințele pentru încălțămintea electrostatică, care are aplicații specifice. Sunt descrise metodele de testare utilizate în vederea determinării rezistenței electrice a încălțămintei utilizate pentru controlul potențialului electrostatic al utilizatorului la postul său de lucru.