Această normă specifică exigențele şi metodele de testare a performanţei articolelor de îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului la temperaturi mai mici de - 5°C (friguri extreme).

Se disting două tipuri de îmbrăcăminte:

Articol de îmbrăcăminte: care acoperă o parte din corp, ex: scurtă din impermeabil cu glugă, vestă, geacă.

Ansamblu vestimentar: care acoperă întreg corpul (trunchi + picioare), ex. combinație, scurtă din impermeabil cu glugă & pantalon cu bretele.

X (imbracaminte de corp B/C/R) : /cler al articolului de îmbrăcăminte
X : Clasă de permeabilitate la aer, AP
X : Clasă de rezistenţă la patrunderea apei WP (Opţional)

Standardul EN ISO 374-5 stablește cerințele referitoare la mănușile destinate pentru protecția utilizatorilor împotriva microorganismelor (mucegai și bacterii, opțional viruși) și modalitățile de testare.

Penetrarea mucegaiului și bacteriilor (test efectuat conform standardului EN374-2): În cursul testului se examinează rezistența la apă și aer a mănușilor.

Penetrarea virușilor (testat conform metodei B a standardului ISO 16604): Procedura asigură stabilirea rezistenței la penetrarea agenților patogeni transmiși prin sânge.

– Testul utilizează bacteriofagul Phi-X174.

Exemple de aplicaţie:

Având în vedere că în fiecare caz domeniul de utilizare este determinant, de multe ori mănușile trebuie să dispună de mai multe calități pentru a corespunde cerințelor de protecție. Din acest motiv, este foarte importantă luarea în considerare a domeniilor de utilizare din instrucțiunile de utilizare și a rezultatelor testelor efectuate în laborator. Totodată, este recomandat să se stabilească, prin teste preliminare, dacă mănușile corespund sau nu utilizării planificate, având în vedere că condițiile de la locul de muncă pot diferi de condițiile testului tipizat în ceea ce privește temperatura, uzura și deprecierea.

Standardul ISO 18889 specifică exigențele referitoare la mănușile de protecție pentru operatorii care manevrează pesticide și muncitorii care intră în contact cu acestea după aplicare.

Mănușile din clasa G1 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este relativ scăzut. Aceste mănuși nu sunt adecvate unei utilizări cu pesticide concentrate, nici în cazurile de risc mecanic. Mănușile din clasa G1 sunt cel mai adesea de unică folosință.

Mănușile din clasa G2 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este mai ridicat. Acestea sunt adaptate utilizării cu pesticide diluate și pesticide concentrate. Mănușile din clasa G2 respectă și cerințele minime de rezistență mecanică, fiind astfel potrivite pentru activități care necesită mănuși cu o rezistență mecanică de bază.

Mănușile din clasa GR nu protejează decât palma și sunt destinate muncitorilor care intră în contact cu reziduurile de pesticide uscate sau parțial uscate prezente pe suprafața plantei după aplicarea pesticidelor.

Standardul EN16350 furnizează exigențe suplimentare pentru mănușile de protecție purtate întrun mediu care include sau este suscepibil de a include zone inflamabile sau explozive.

Alte proprietăți electrostatice pot fi definite prin EN1149-1 (rezistență determinată de-a lungul unui material) sau EN1149-3 (atenuarea încărcăturii), însă nu sunt suficiente pentru evaluarea mănușilor de protecție cu disipare electrostatică.

Specificaţiile eşalonului de numere şi ale cerinţelor legate de factorul de transmisie al filtrelor destinate protecției operatorilor de sudură şi tehnici conexe. Specificații ale cerințelor legate de filtrele de sudură cu număr dublu de categorie.

Se aplică tuturor tipurilor de protecție individuală pentru ochi, împotriva pericolelor susceptibile a dăuna ochilor cu excepția radiațiilor de origine nucleară, razelor X, emisiilor laser și IR ( radiații ) emise din surse cu temperatură scăzută. Nu se aplică protecțiilor pentru ochi pentru care există norme separate (protecția ochilor anti-laser, solare de folosire generală,…)

Standardul EN ISO 10819 specifică cerințele de performanță pentru atenuarea vibrațiilor prin intermediul mănușii. Materialul de reducere a vibrațiilor trebuie să îndeplinească și cerințele de grosime și consistență. Trebuie remarcat faptul că aceste mănuși pot reduce dar nu elimina riscurile pentru sănătate asociate cu expunerea la vibrații transmise mainilor.

Factorul de transmisie a vibrațiilor în benzile de frecvență de o treime de octavă de la 25 la 200Hz trebuie să fie egală sau mai mică de 0,90. Cea calculată în benzi de frecvență de o treime de octavă de la 200 la 1250 Hz trebuie să fie egală sau mai mică de 0,60.

Specificația cerințelor pentru filtrele de sudura automată, adică ecrane de sudura cu variație automată a factorului de transmisie. Aceste ecrane sunt concepute pentru a proteja operatorii pentru sudura și tehnicile similare.

Specificaţiile eşalonului de numere şi ale cerinţelor legate de factorul de transmisie al filtrelor de protecție contra radiațiilor ultraviolete.

Specificaţiile eşalonului de numere şi ale cerinţelor legate de factorul de transmisie al filtrelor de protecție împotriva radiațiilor solare, uz industrial.

Exigenţele şi metodele de testare pentru mănuşile folosite pentru sudură. Manuală a metalelor, tăierea şi tehnicile conexe. Mănuşile de sudori sunt clasate in două tipuri: B când este cerută o mare dexteritate (de ex.: sudură TIG)şi A pentru celelalte procedee de sudură.

Specificațiile legate de materiale, proiectare, performanță și metodele de testare pentru echipamentele de protecție a ochilor și a feței cu vizieră tip plasă, de uz profesional.